„ECHIPA DE AUR”

“ECHIPA DE AUR”
Fotbalul e „sportul rege” însumând o chintesenţă,
Conţinând scheme şi tactici, driblinguri, şuturi cu fentă,
Confruntarea-i elegantă, pe tabele apar scoruri,
Şi câştigă acea echipă, ce-nscrie, mai multe goluri.

Puşi mereu, numai pe blaturi, nu-i interesează scorul,
Prea uşor îşi susţin traiul, dând în minge , cu piciorul,
Antrenorii, jucătorii fac din fotbal numai bani,
Că la noi, chiar „sportul rege” e practicat de golani.

Blaturi mici şi nesimţite ce-au făcut profitul mare,
Şi-au adus la „Mititica” capii, cu figuri penale,
Azi culegem roade acre şi tac, în tribune , fanii,
Fără să scoată, din inimi, pe Dobrin, Chivu şi Hagi.

Aseară, s-a tras cortina fără-o clipă să vă pese,
Voi, prin cluburi şi prin vile, chefuiţi piliţi , la mese,
Portughezii şi Francezii v-au dat lecţii să urmaţi,
Însă, această „hrană demnă” voi, cu greu, o digeraţi.

Nu-s străin de „sportul rege” îl iubesc ca pe-un tezaur,
Obţinând multe victorii, cu „Echipa mea de aur”,
Eram lipsiţi de orgolii, prin talente valoroşi,
Şi făceam , cu drag, eforturi, invincibili şi frumoşi.

Trăiam multe neajunsuri, fiind în inimi, „pui de lei”,
Am creat o lume-a noastră, valoroasă , în idei,
De ce oare voi, dragi tineri, n-aveţi flacăra aprinsă?
Întrebarea mea-i stupidă, când echipa ţi-e învinsă.

(Petrişor Mandu, Braşov, 11.07.2016)

PS.
Grade mici şi grade mari, pragmatici şi valoroşi,
N-am făcut din „sportul rege” joc penibil şi bănos,
Am avut alte profesii, cu vocaţii , mari succese,
Azi privim la voi , cu jenă, prin ecrane-a a voastre feţe.

Cu „Echipa mea de aur” de voia să sune goarna,
Nu pierdeam, atât de jalnic, urmăriţi de toată ţara,
Aţi distrus speranţe multe , noi am plâns cu tricolorul,
V-aţi făcut de „râsul lumii” dând cu capul şi piciorul.

( În fotografii este „Echipa de Aur” a anilor 90′ a AFA care, a învins tot ce a întâlnit) Oriunde vă aflaţi, CINSTE ŞI ONOARE pentru măreţia, iubirea de patrie şi nobleţea caracterelor voastre! De la generalul de atunci şi acum, „căpitanul echipei” cu numărul 10. Transmiteţi mesajul să ajungă la toţi, cu mic şi mare, după 20 de ani!

IMG_0049 IMG_0045

LECŢIE DE VIAŢĂ

LECŢIE DE VIAŢĂ
Pe un petic de hârtie, printre gânduri şi cuvinte,
Deşi, sunt slabe speranţe ca cei răi, să ia aminte,
Din grele lecţii de viaţă, ce-au pus semne-n calea mea,
Şi-o mulţime de nimicuri, tot încerc să spun , ceva.

Răul prinde rădăcină-n gânduri, suflete pustii,
La- nceput lasă sămânţa -n inimă şi tu nu ştii,
După ce îşi face cuibul, îţi vorbeşte noaptea-n şoapte,
Te-ndemnă să faci păcate şi în vorbe, şi în fapte.

A-ncercat să mă sufoce, neştiind că am armură,
Făurită din credinţă şi mult bine-ntr-o măsură,
Concentrând întreaga ură -n zâmbet josnic, mediocru,
Fără ca să ştie „gâgă” cum, din urmă-l arde focul.

Într-o veşnică schimbare, transformări, din clipă-n clipă,
Şi prin lucruri inutile, ură , ceartă şi dispută,
Noi avem şi rău şi bine, doar cu ele ,ne-am născut,
Şi trăim, hrănind trăirea, scoţând răul din trecut.

Fiind imun la compromisuri, nu-s în ton, cu moftul lor,
Şi văd triste rubedenii făcând blat cu răul lor,
Ura-nseamnă să-ţi faci cale, printr-un munte de granit,
E-atâta neruşinare, că, de vreau, nu pot să uit.

Cât de slab poţi fi, la minte, să-ţi îndopi în suflet ură,
Să dezvolţi , prin răutate, un sentiment pe măsură,
Mişeleşte îţi scoţi masca, că-n mocirlă ai intrat,
C-ai visat noaptea litigii şi ţi-ai făcut viaţa, praf.

De rămâi frate cu dracul, cată şi ia bine seama,
Că, atunci când cultivi ura, timpul nu-ţi vindecă rana,
O s-apuci vârsta de aur, doar cu inima-n jumate,
Vă bântuie bătrâneţea într-un pat plin cu păcate.

Oameni buni, a venit vremea ca-n bine să vă treziţi,
Nu vă luaţi după „GENEZĂ” – creşteţi şi vă înmulţiţi!
Când pătrunde dracu-n case, răul se vinde la kil,
Şi-o să plângi mereu, măi „gâgă” cu lacrimi de crocodil.

Oameni buni, viaţa-i frumoasă dar, avem şi-o soartă grea,
Chiar de scoţi ura din minte, e-o amprentă undeva,
Şi, de vezi prin ochii-n lacrimi doar o lume răvăşită,
Tu înclină spre iertare, scaldă inima-ţi rănită.

(Petrişor Mandu, Braşov, 07.06.2016)

(gasiţi postarile mele săptămânale, pe pagina de facebook)

13327422_1543496859292098_8328852185795090734_n

MINTEA DE AUR

MINTEA DE AUR
Prin oraşul de „sub Tâmpa”, de un sfert de veac, tot zic,
Că, deşi s-au schimbat multe, oamenii nu simt nimic,
O treime dintre tineri rătăcesc la muncă-afară,
Multe cifre de afaceri sunt , în cont, la firma , mamă.

Centrul civic „rugineşte” că-i măreţ pentru-n scop mic,
Surogate de tot felul au făcut din el, nimic,
În pasaje subterane , nu-i ocupat niciun loc,
Şi treci ca „broasca prin apă” să deschizi uşa , la bloc.

În spitale e mult haos, mita „coase şi descoase”,
Doar sirene urlă-n noapte şi sparg liniştea din case,
Iar, în trafic, cocalarii cu tupeul de raton,
Fac negoţ cu siguranţa, pe treceri de pietoni.

Înainte de 89, mergeam cu rândul, la vot,
Votul fiind obligatoriu nu aveam „dureri în cot”,
Ne-ntreceam tovărăşeşte ca ţăranii la cules,
Repetat, bifam în liste pe „cel mic şi Reales”.

Azi şi eu, ca tot românul, am mers liniştit la vot,
Neglijând portocaliul şi albastrul la un loc,
Tot sperând ca braşovenii să întoarcă „roata vieţii”
Şi, s-abandoneze-n liste toţi penalii şi rakeţii.

La capitolul „prezenţă”, tot olteni-s fruntea ţării,
E-astenie-n capitală chiar la începutul verii,
Când vorbesc de capitală sigur, nu mă pierd cu firea,
Şi, deşi-i absentă lumea, fiind stângaci, contez pe Firea.

Tinerii frumoşi şi liberi poate aşteaptă vreo comandă,
Că-i hrănim cu libertate, producând degringoladă,
În orice popor din lume, tinerimea-i un tezaur,
Inversează Doamne mintea, dă-le lor „mintea de aur”.

Măi române, măi române, ai deschis a ţării poartă,
Laşi să te fure golanii, să-ţi închidă a ta soartă,
Ei îţi muşcă a ta mână, că eşti milostiv şi dai,
Dacă tu votezi penalii, ce pretenţii vrei să ai?

(Petrişor Mandu, Braşov, 05.06.2016)

13312766_1542930166015434_6954242095204879987_n 13315261_1542930096015441_8052484111663348598_n 13315633_1542930222682095_6180758021343262513_n 13321794_1543214859320298_3010563333077315787_n  13335885_1543345909307193_3793070286294410350_n 13336126_1542930269348757_433619194413432621_n

JURĂMÂNT DE CANDIDAT

JURĂMÂNT DE CANDIDAT
Nu-s surprins c-atâţia oameni acuză “dureri în cot”
Atunci, când le vine vremea, s-arunce -n urnă, un vot,
Candidaţi la primărie şi consiliu, sunt destui,
Pe afişe „papagalii” apar mulţi şi nesătui.

Cu tupeu că-n fruntea listei, au acces la bogăţie,
Când noi suportăm reforme, în straturi de sărăcie,
În societatea-n care, cei ce mint sunt daţi uitării,
Va fi crudă ierarhizarea, sub aspectul bunăstării,

Trei premise sunt create, puteţi remarca şi singuri,
„Nu se-admit pomeni ciudate pe la case şi prin târguri,
„Fiecare cheltuieşte doar, ce-a ordonat guvernul”,
„Iar afişele sunt standard chiar, de-i necăjit clientul”.

Având cele trei premise, dar şi opinii contrare,
Lăsând „liberul arbitru” să tragă lozul cel mare,
Şi, segmentul ce votează, „o treime din popor”,
Vom trăi, în noul ciclu, tânjind, după viitor”.

Ştiu că-n ziua de votare, prea puţini, mergeţi la vot,
Vă urez, la mic şi mare să nu ”vă mai doară- cot”,
Pentru – a urbei reuşită, din al meu discernământ,
Din străvechiul „burg al Tâmpei” vă propun, un jurământ.

„Jur, să nu mai fur vreodată, cu dreptate să veghez,
Jur, să apăr banii publici, niciun act să viciez,
Dacă-mi încalc jurământul, la voi, credit să nu am,
Deşi, am intrat pe uşă, voi să m-azvârliţi , pe geam”.
(Aşa să-mi ajute Dumnezeu)

(Petrişor Mandu, Braşov, 04.06.2016)

13346723_1542362199405564_2803118282623581498_n

SUBIECT DE LEGENDĂ

SUBIECT DE LEGENDĂ
Nu sunt fan al Dinastiei, nu m-am născut în regat,
Nu ştiu cum trăieşte-un rege, n-am văzut vreun împărat,
Dar simbolurile ţării, sfinte-n rol şi cutezanţă
Ele stau, discret şi sigur, numai în inima noastră.

Nu este coincidenţă ci-o îmbinare armonioasă,
Când regele şi armata, din credinţă îşi fac casă,
Şi prin multe sacrificii, ce istoria le ştie,
Au creat un stat puternic, prosper şi unitar, în glie.

Oastea-n frunte având crucea şi mâncând ceapă cu pâine,
Au dat ţării mii de jerfe, ca românii s-aibă-un „mâine”,
Dar izbânda nu-i eternă, rezultatul nu-i prea sigur,
Şi-n momente cruciale, regele a rămas , singur.

Când învinuiţi armata şi uitaţi de cele sfinte,
Uitaţi că, slujeşte ţara prin rege sau, preşedinte,
Veniţi cu o rugăciune, îngerii vă văd din cer,
„Să-i dea Dumnezeu putere, pentru noi riscante vremi”.

Pierdeţi clipe de-nălţare şi pornirile curate,
Acum, totul se mimează că-s făcute „ca la carte”,
Unde-a dispărut românul ce în cale i-a ieşit,
Sărutând sfios obrazul celui ce l-a dezrobit?

De unde recunoştinţă, că sunt stavilă-n dezastre,
Încă mor eroii noştri, pentru scopurile voastre,
Şi cu ochii plini de lacrimi când se-ntorc iar în hotare,
Cine-i mai primeşte oare, cu flori, pâine şi cu sare?

Că, doar ieri scoteaţi căciula cu iubire şi cu fală,
Când din tunul de la Plevna şi-a făcut Carol, coroană,
Subiectul de legendă ce-mi trece acum prin minte,
„ROMÂNIA SĂ REZISTE NICIO BRAZDĂ SĂ SE MIŞTE!”

(Petrişor Mandu, Braşov, pentru 10 Mai 2016)

2.regele

King Michael I of Romania with around him senior officers of the army at an observation post in front of the Soviet defensive positions in the Crimea. September 1941 (Photo by Heinrich Hoffmann/Mondadori Portfolio via Getty Images)

King Michael I of Romania with around him senior officers of the army at an observation post in front of the Soviet defensive positions in the Crimea. September 1941 (Photo by Heinrich Hoffmann/Mondadori Portfolio via Getty Images)

HAI, SĂ FIM PRIMARI , PE LUNĂ

HAI, SĂ FIM PRIMARI, PE LUNĂ

Hai, să fim primari pe Lună, unde-i concurenţa, mică,
Deşi, am fost penali pe Terra, ni-i imaginea albită,
Hai, să promovăm hoţia, că-i şi-o parte nevăzută,
Alte gânduri , mai curate, nu au loc în mintea scurtă.

Hai, s-alegem iar edilul dar, să fie „hoţ de soi”
Ca să fure pentru dânsul şi ceva..şi pentru noi,
Ce dacă-i în capul mesei, mafiilor ciordăreşti,
Chiar, de te-apucă dispreţul , să te bucuri că, trăieşti.

Haideţi, să salvăm sectoare, municipii şi oraşe,
Satele ţinute-n beznă cu WC-uri lângă case,
Hai, la vot, majoritate ce stai leneşă, tăcută,
Prin sloganuri mincinoase, opoziţia-i bătută.

Să asfaltăm largi bulevarde cu banii de la colectă,
Unde lumea stă la coadă, fericită, că-i corectă,
Parcuri în centrul pădurii, în pante, teren de fotbal,
Şi-o mulţime de stanoage, „de parcare”, fie vorba.

Omule, de-a lungul vieţii, o mulţime de alegeri
Ai, ca să-ţi modifici viaţa când ajungi la… intersecţii,
Când ai multe variante, îţi dau totuşi, o povaţă,
De cauţi alegeri proaste, te vei rătăci, prin viaţă.

Dar, ghetourile albe, unde ajungem , vrem, nu vrem,
La intrare mergi cu-o boală, la ieşire, capeţi trei,
Dar, dezmătu-n licitaţii şi-n proiecte alandala,
Unde tineri pe sprânceană se joacă de-a baba oarba?

Nu mai implicaţi biserici, nu vă mai căiţi pe brânci,
Dumnezeu nu-i om politic că, El ne-a lăsat, porunci,
Inventând democraţia, omul şi-a forţat norocul,
Şi riscând, să fure votul, îl aşteaptă „eşafodul”.

I-aţi în mână a ta soartă, ca să treci uşor, prin vremi,
N-ai decât să scuturi pomul dacă vrei să scapi de..viermi,
Eu, deşi arunc cu zarul, mă feresc să îl ghicesc,
Că-i capitalism sălbatic,din regret, înghit în sec.

poza facebook

(Petrişor Mandu, Braşov, 04.05.2016)

PS. Încercând, cândva, în urmă, cu vreo 15 de ani,
Ca să intru în partidul ce se numea „PRO-LUNAR”
După trei luni de proiecte de ciordeală, n-am văzut,
Pentru mizeria umană, un loc mult mai potrivit.

RĂTĂCIŢI, PE CONTRASENS

Rătăciţi, pe contrasens
Timpul ne măsoară viaţa şi curge fără ΄ncetare,
Ne consumă şi ne pierde între limitele sale,
Pe cărări imaginare, lăsând urme de neşters,
Fiind cuprins de remuşcare, tu, în valuri, să te pierzi.

Şi surprins că΄n astă lume, permanent vine schimbarea,
Mai rapidă decât valul ce-l aruncă spre ţărm, marea,
Încercăm, loviţi de soartă să ne ridicăm uşor,
Într-o schiţă imperfectă a unui proiect major.

Totu΄n jur degenerează-n focul luptei pentru tron,
Prin politică se strică chiar şi sufletul din om,
Şi facem, din viaţa noastră, o întâmplare fără sens,
Că, trăim într-o eroare, rătăciţi, pe contrasens.

Acceptăm, naivi, principii cu acţiune contrară,
Ce ne fragmentează viaţa şi ne-împrăştie pe-afară,
Ni se vând vorbe frumoase scrise΄n litere murdare,
Mai ales când se deschide o portiţă spre schimbare.

Aprobăm, pe liste, nume ce promit sare şi pâine,
Capabili să ne conducă, cum conduce coada un câine,
Se dau zmei în faţa lumii, au conştiinţa prefăcută,
Iar în urma lor rămâne, veşnic, turma păcălită.

Într-o lume relativă, cu-o morală atât de jos,
Fiecare purtăm crucea imitându-l pe Hristos!
Să extragem adevărul, să-l fixăm în idealuri,
Numai cu a Lui putere, curajoşi, ieşim din valuri!
(Petrisor Mandu, Braşov, 13 aprilie 2016)

PS. Dragii mei prieteni, încerc prin versuri, să comprim întreaga filosofie a suferinţei românilor trăitori într-o ţară atât de bogată. Analizele pe care le efectuez asupra factorilor care degradează brusc şi cu violenţă speranţele şi componentele de viaţă ale românilor, imi indică un singur vinovat, POLITICA ŞI POLITICIENII. Inaccesul unor impostori în funcţiile cheie din fruntea comunităţilor locale, să depindă de noi! Fiind profesor universitar de „geopolitică” şi „riscuri-crize”, după o vastă experienţă ştiinţifică şi managerială pot sprijini acest demers de interes public, pentru demascarea neputiincioşilor, a celor care cumpără onoarea prin vorbe, a agramaţilor, aroganţilor, a celor care construiesc adevărul din minciună şi care irosesc resursele efortului comunitar. Să vă întrebaţi inainte de a decide: „de ce un popor atât de sărac naşte politruci atât de bogaţi?”. Sugerez televiziunilor locale să-mi faciliteze o discuţie, în direct, cu potenţialii pretendenţi, care aleg strategii fictive după behăitul turmei de partid. Poate găsim împreună, pentru impostori, câte un vaccin de leac. Să fie cu noroc!

Pentru acei camarazi din SCMD, foşti şi actuali, adresez invitaţia „să vizitaţi pagina mea de facebook pentru a urmări postările subsemnatului” . Vă doresc mult bine şi noroc!

SALUT

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.